Valeriu Gafencu, “sfântul închisorilor”, readus la Cahul de ASCOR

    Evenimentul a avut loc în incinta Universităţii de Stat din Cahul „B.P. Haşdeu”, la iniţiativa ASCOR, cu sprijinul asociaţiei obşteşti „ECOU” , sub egida „Cenaclului A. Ciurunga”. Pe lângă cartea „Sfântul Închisorilor”, membrii ASCOR au distribuit şi numărul special al publicaţiei „Studentul Otodox”, dedicat campaniei de promovare a martirilor care au murit în temniţele româneşti.
   Asociaţia Studenţilor Creştin Ortodocşi Români (ASCOR) din Republica Moldova a organizat la Cahul, sâmbătă, 26 septembrie, o prezentare publicului din Cahul a cărţii „Sfântul Închisorilor”, care istoriseşte viaţa lui Valeriu Gafencu, acţiune care face parte din campania „Din temniţe spre sinaxare” şi îşi propune canonizarea martirilor români morţi pentru credinţă în perioada interbelică şi cea comunistă.
Valeriu Gafencu s-a născut la 24 ianuarie 1921 în localitatea Sângerei, judeţul Bălţi, în Basarabia. În toamna anului 1941, când a fost arestat şi condamnat la 25 de ani muncă silnică, Valeriu Gafencu avea vârsta de 20 de ani. În anul 1941, era student în anul al II-lea la Facultatea de Drept şi Filosofie din Iaşi şi totodată conducător al unui grup al Frăţiilor de Cruce. A fost arestat, din cauza apropierii sale de legionari, de regimul Antonescu şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică.
Astfel, şi-a săvârşit sentinţa la închisorile de la Aiud (1941-1944), Piteşti (1944-1949) şi Târgu Ocna (1949-1952), unde a fost un adevărat trăitor al Ortodoxiei, regimul dur al detenţiei, torturile şi bolile contactate aici întărindu-l duhovniceşte. A compus aici poezii, care se cântau în celule, iar acum se cântă în biserică. În 1949 este dus la sanatoriul-închisoare de la Târgu Ocna într-o stare foarte gravă: TBC pulmonar, osos, ganglionar, reumatism, lipsă de hrană.
La data de 2 februarie 1952 le-a cerut colegilor de suferinţă să-i procure o lumânare, o cruciuliţă şi o cămaşă albă pe care să i le pregătească pentru ziua de 18 februarie. Cu o zi înainte de moarte, i-a spus lui Ioan Ianolide: “Mâine voi muri. Vreau să-mi iau rămas bun de la cei mai apropiaţi prieteni. Fă tu aşa fel încât să vină pe rând la mine, în linişte.”. A doua zi, pe 18 februarie, în jurul orelor 14:00-15:00, Valeriu Gafencu rosteşte ultimele sale cuvinte: “Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul şi ia-mi libertatea care-mi robeşte sufletul”, după care a trecut la cele veşnice.

Octombrie 18, 2009 | Filed Under Social 

Comments

Aveţi ceva de spus?